Facand de curand curat prin dulap am dat
peste colectia mea de servetele. Colectie
de care cand imi amintesc ,cu vreo 8-9
ani in urma eram complet dependenta. Atunci cand vedeam vreun servetel pe care
nu il aveam faceam tot ce era posibil sa fac rost de el imi amintesc ca ajunsesem sa cumpar pachete intregi doar
pentru a face rost de acel servetel pecare mil doream cu adevarat . Insa
cu trecerea timpului colectia mea a fost uitata in dulap intr-o cutie .
Nu pot sa cred cum a trecut timpul si eu sunt inca aici. Sunt aproape acelasi om, dar fara vise. Stii? ma simt de parca m-as fi stins dintr-o data. Cine ar fi crezut? eu care excludeam esecul din orice plan, din orice vis; eu care emanam optimism mai mult decat orice; odata, nu demult, stiu ca aveam ambitie si incredere ca pot ajunge oriunde numai sa vreau asta. Acum nu stiu sincer daca am devenit pesimista sau pur si simplu m-am trezit; ar fii trist sa realizez acum ca doar m-am amagit si ca de fapt realitatea e alta. In momentele astea nu pot sa-mi dau seama de nimic; sunt aiurea. Stii cat de gol e un om fara vise? Esti trist fara vise, esti gol. Da' pana la urma care e faza cu visele astea? ranesc atunci cand nu se implinesc? si cate vise se implinesc? sau cate nu ? Am in cap un haos de idei pe care habar n-am in ce ordine sa le asez, si ar fii atatea de zis... Chestia e ca eu acum n-am absolut nimic din ce mi-as dori; si stii ce ma-ntristeaza? ca nici nu stiu d...


Comentarii
Trimiteți un comentariu