Recent discutam cu un amic pe marginea unor peisaje superbe de iarna si imi spunea ca iarna oamenii sunt mai puri, implicit dragostea de iarna e mai pura. La inceput n-am inteles la ce se referea insa rumegand ideea am vazut tabloul. Dragostea de vara e condusa de hormoni, e dragostea sezoniera plecata de la ideea "ochiul vede, inima cere". Vara sunt cateva piese vestimentare subtirele, transparente. Mintea fuge usor si tese scenarii demne de romane. Spre deosebire de dragostea asta de vara, dragostea de iarna este profunda, calma, pura exact ca stratul de zapada. Vara caldura este peste tot. In schimb, iarna cautam caldura sub orice forma. Corpul fizic, cel care poate pacali ochiul, este ascuns sub straturi de haine calduroase. Tot ce ramane la vedere este fata si, cel mai important poate, ochii - fereastra catre suflet. Imi fuge mintea acum la munte si la stratul gros de zapada, la hainele groase care ma apara de frig, caciula si fularul, manus