Truth behind the blood spots

Totul a inceput dintr-o simpla intamplare... Nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna... Dar s-a intamplat... Se cunosteau de cativa ani... Fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie... Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc... Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna... Nu a mai existat zi sa nu se vada... Era asa de frumos...armonie...dragoste Credeau ca nimeni si nimic nu le-ar strica fericirea... Pacat ca exista lumea rea si invidioasa... Multe intrigi...vorbe de tot felul...rautati.... Ii faceau sa se certe din ce in ce mai des... Din focul ce ardea in sufletele lor.... Incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa... Zilele...parce treceau mai greu... Se vedeau din ce in ce mai rar... Certurile continuau... In schimb dragostea ramasese la fel... Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatiei...si s-a hotarat...sa vorbeasca cu el... -Iubitule... Ce va mai ramane din dragostea noas

Ne regasim dragul meu cocostarc, aici pe pagina asta alba de hartie, precum musca prinsa in caimacul laptelui.. Stiu ca ti se pare ciudat, ca eu, o biata femeie neajutorata uneori, sa pot scrie…Da, da, sa pot scrie despre tine, tu din lumea larga…!! Tu cel ce urai femeia desteapta si ambitioasa, cel ce aruncai zeflemist din coltul gurii, ironii triste despre cate “una de pe la televizor”, care se credea mai desteapta decat tine…! Tu atotstiutorul si drept-cugetatorul, stiutelor si nestiutelor de pe pamant… Veninul si acidul privirilor tale, intrecea si cea mai subtila otrava… Manios pe sefa ta de la birou, pe care o faceai in prezenta mea “capra”, erai in stare sa-mi arunci mie toate iluziile tale sfaramate, toate frustrarile tale, dar mai ales, sa-mi imputi mie, dizarmonia din mintea si sufletul tau…!! Urai femeile descurcarete, dar mai ales simteam cum te roade viermele invidiei, cand o femeie era promovata pe o functie mai mare ca a ta..!! Cand iti povesteam de munca mea, de ganduri