Am gasit de curand cateva randuri dintr-o carte a Mihaelei Radulescu, personaj pe care poate l-am subestimat. Sunt curioasa ce gandesc cei vizati (EI) si cele care sunt (sau spera sa fie) astfel de femei (ELE). "Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei... M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata doar sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma paşilor doar dacă aş simţi că mă va refuza rece şi politicos, pentru că nu-i place să fie agăţată pe stradă. Dacă aş vedea-o pentru a doua oară, aş zambi de felul in care-şi dă părul după ureche şi mi-aş imagina că de-acolo, de la gatul dezgolit, aş incepe s-o sărut, cand mi-ar da voie... M-aş trezi dimineaţa cu ch