Am gasit de curand cateva randuri dintr-o carte a Mihaelei Radulescu, personaj pe care poate l-am subestimat. Sunt curioasa ce gandesc cei vizati (EI) si cele care sunt (sau spera sa fie) astfel de femei (ELE).
"Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei... M-as uita staruitor doar spre o femeie care nu m-a zarit, preocupata doar sa fie ea insasi. As sti ca-i frumoasa si din intunericul unei sali de teatru, pentru ca nu rade strident si nici nu si-a urcat picioarele pe scaunul din fata, pentru ca nu se saruta cu iubitul ei si pentru ca plange discret la replici frumoase. I-as lua urma paşilor doar dacă aş simţi că mă va refuza rece şi politicos, pentru că nu-i place să fie agăţată pe stradă. Dacă aş vedea-o pentru a doua oară, aş zambi de felul in care-şi dă părul după ureche şi mi-aş imagina că de-acolo, de la gatul dezgolit, aş incepe s-o sărut, cand mi-ar da voie... M-aş trezi dimineaţa cu chipul ei pe tavan, uitandu-se incruntată şi dulce către altul. Mi-ar plăcea pentru că merge hotărată şi nu se imbracă mulat, ci in alb şi negru, nu e rujată şi pudrată, ci doar limpede şi fragilă la vedere... Dacă aş intalni o femeie intr-un bar, m-aş gandi nesimţit la ea, pentru că felul in care bea şi fumează nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex dement. Dacă aş vedea-o in staţia de autobuz, mi-aş face pană că să mă uit cum ştie să aştepte răbdătoare... Poate că aş parca maşina şi m-aş plimba cu acelaşi autobuz, doar ca să verific ce-i place la un bărbat: indrăzneala, eu sau... maşina?!
Probabil, ca oricărui bărbat, mi s-ar putea intampla să-mi placă prietena prietenului meu. Avantajul meu ar fi considerabil, mai ales dacă relaţia ei cu amicul meu e mai mult o trecere decat o staţie. Aş şti cum s-o cuceresc mai lesne decat pe fata de la teatru, despre care nu ştiam nimic. Ticăloşia mea ar avea şansa să treacă drept o mare iubire, de vreme ce mi-am inşelat... prietenul!
Mi s-ar putea intampla să cunosc o femeie de mai multă vreme, dar abia intr-un anume moment s-o VĂD. Poate că, simţindu-i parfumul discret şi văzandu-i mainile frumoase, aş privi-o in ochi fără vorbe, pană m-ar intreba ce-i cu mine. Poate că de la glezna ei fină aş incepe o poveste care s-ar infige-n suflet. Dacă aş vedea cum se bucură de cireşii infloriţi şi dacă aş auzi ce răspicat vorbeşte, m-aş strădui să-i povestesc despre mine...
Dacă ar fi deja iubita mea, m-ar induioşa felul in care mi-ar spune „bună dimineaţa", cu buzele, mainile ochii şi pielea ei toată. Aş pleca la muncă zambind dacă mi-ar face micul dejun şi mi-ar spune că mă iubeşte numai din ochii calzi de sub părul ciufulit. M-ar fi dor de ea dacă nu m-ar suna intruna şi dacă nu m-ar intreba nimic cand aş veni tarziu de la muncă. Aş iubi-o pentru că nu-şi barfeşte prietenele, pentru că nu-mi urăşte prietenii, pentru că nu ţipă la nimeni şi, mai ales, pentru că ii strălucesc ochii de cate ori mă vede şi pentru că inchide ochii cand o sărut. Mi-ar fi nespus de dragă cand m-ar adormi mangaindu-mă pe spate, cu degetele şi cu sărutări cuminţi. Mi-ar fi greu să mă uit după alte femei cand iubita mea stă picior peste picior cu atata graţie şi cand orice rochie simplă pe care o imbracă trezeşte dorinţa unui alt bărbat de a i-o da jos. Aş adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreună şi pentru că nu mi-ar spune niciodată că-i obosită cand aş vrea să fac dragoste sau sex cu ea. M-aş topi după ea dacă le-ar zambi fostelor mele amoruri şi dacă nu m-ar intreba nimic după aceea... M-aş uita in neştire la ritualurile ei, cand mi-ar da voie, pentru că aş fi nebun după ea cand şi-ar pune ciorapii, cand şi-ar rimela genele sau şi-ar peria părul, cand ar uda florile sau ar pregăti masa... Aş da orice să-i aud vocea limpede cand m-ar enerva toţi la serviciu şi aş ieşi cu ea in fiecare seară dacă n-aş auzi-o plangandu-se că n-are cu ce să se imbrace. Mi-ar plăcea să fie neajutorată doar atunci cand are nevoie de mine, bărbatul ei... Probabil că nu ne-am plictisi nicicand impreună dacă am şti să ne lăsam spaţiu şi dacă iubita mea ar şti să tacă şi să viseze, să citească langă mine şi să-mi asculte muzica... Mi-ar fi de-ajuns să-mi fie cea mai dragă din lume şi din viaţă dacă aş vedea-o că-i vine să plangă după ce am fost rău cu ea şi aş fi nebun după ea dacă n-ar plange... I-aş iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multă iubire şi i le-aş stinge cu ale mele...
Dacă am putea să vorbim de toate şi să inţelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia langă care am visat să trăiesc. M-aş certa cu ea fericit că nu tranteşte uşi in lipsa argumentelor şi nu spune porcării cand e derutată. Iar dacă ne-am muta impreună, mi-ar plăcea să mă umilească cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curăţenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci şi in dulap, in baie, in bucătărie...
Femeia care mi-ar pune in pericol burlăcia ar trebui să imi accepte toanele, ciudăţeniile, simplitatea in anume privinţe şi să ştie pe de rost că bărbaţii şi femeile nu iubesc la fel. Ar trebui să poarte lenjerii fine chiar şi la bocanci şi să nu mă lase vreodată s-o văd cu bigudiuri sau cu castraveţi pe ochi. I-aş aduce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sărbători anii de cand suntem impreună şi mi-ar plăcea ca ea să nu-şi dorească vreun cadou de „Valentine's Day"...
Aş vrea să priceapă că toţi bărbaţii visează să facă, măcar o dată-n viaţă, sex cu două femei şi să nu mă certe că o iau cu mine. Aş fi al ei mereu, dacă s-ar prinde la timp că o astfel de abordare ţine orice bărbat acasă.
Aş vrea să facă tot ce-i trece prin cap şi tot ce intuieşte in mine atunci cand se dezbracă pentru mine... Cu ea vreau să fac tot şi să simt tot.
Aş vrea să muncim amandoi in neştire, să ne construim temeinic vieţile, iar cand va fi să facem copii, aş vrea să ştie că voi fi un tată bun. Nu i-aş ucide niciun vis, daca realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna... Daca as fi fost perfect, n-ar fi avut niciun merit sa ma iubeasca (de la o femeie care 1-a iubit pe Paler am invatat asta...). Femeia mea insa va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusete, ci in feminitatea ei deplina.
Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare... Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo..."
Comentarii
Trimiteți un comentariu