Scrisoare pentru viitor
Iti scriu astazi, inainte sa te cunosc, sa stiu cine esti, si in special, inainte sa ma fi indragostit de tine.
Acum, simt o dorinta imensa de a cunoaste si a petrece tot
timpul impreuna, sa stau alaturi de tine si sa te privesc in tacere,
multumindu-i oricui va fi nevoie ca ne-a incrucisat drumurile si le-a
mentinut unite pana in clipa in care unul dintre noi va disparea.
Dar
motivul pentru care acest Wagner din trecut iti scrie tie, iubirea mea
din viitor (sunt convins ca si acel Wagner de care esti indragostita
ti-ar scrie aceleasi lucruri), are legatura cu eliberarea presiunilor ce
imi apasa pieptul si ma impiedica sa merg mai departe increzator si
plin de energie.
Trebuie
sa-ti spun ca nu voi avea regrete, sau cel putin asa incerc, chiar daca
imi va fi foarte greu sa nu percep intarzierea cu care te-am intalnit
ca un regret. Un regret ca nu am apucat sa petrecem si mai mult timp
impreuna, sa te tin de mana in timp ce adormi, sa-ti sterg lacrimile, de
bucurie, dar si de tristete, cu degetele in timp ce te tin strans in
brate si-ti spun la epuizare ca totul va fi bine, regret ca nu am putut
fi alaturi de tine in toti acesti ani, sa te ajut la greu, poate si
bine, ca nu te-am putut urmari cum evoluezi si te deschizi ca o floare.
Sa
iti dau posibilitatea de a ma cunoaste inainte de a deveni o fiinta ce a
vazut suferinta din jurul sau si a devenit mai rezervata, matura,
trista, sa ma cunosti ca fiind acel vesnic bufon ce se chinuia sa aduca
zambete si rasete pe chipurile oamenilor pe care-I intalnea (chiar daca
viata nu-mi era pusa in pericol), sa ma auzi vorbind prea mult pentru nu
permite celorlalti sa ma cunoasca, si tacand din acelasi motiv. Sa ma
observi cautandu-te pe tine, dar mai important asteptandu-te, stiind ca
vei aparea si nu voi fi nevoit sa ma multumesc cu mai putin.
Chiar daca nu te cunosc, stiu ca am facut alegerea corecta (exceptand-o pe sora ta),
ca cei doi copiii ai nostrii (cat de frumos poate suna “ai nostrii”),
ce se joaca pe covorul pufos din sufragerie, isi vor vedea mama varsand o
lacrima, iar tu, fiinta ce mi-a completat golul din viata, ma vei
imbratisa cand voi reveni acasa si imi vei spune: “Te iubesc!”, iar eu
voi intelege.
Comentarii
Trimiteți un comentariu