cum sa iubesti un inger

Capitolul 1

Personaje:

Lucius

Descriere: Lucius este un inger in varsta de aproape 4000 de ani. Acesta este inghetat la varsta de 20 de ani. Devine ingerul pazitor al lui Jasmine si se va indragosti de ea.

Jasmine

Descriere: Jasmine este o fata de 19 ani, nascuta pe 6 Iunie 1990, studenta la jurnalism. In prezent lucreaza la o revista pentru adolescente, ca un fel de practica pentru facultate. Locuieste singura si doreste sa devina zearista la The New York Times.

Capitolul 1
Lucius P.O.V.

Capitolul 1: A murit...altul...

Iar intalnire....Off deja sunt satul pana peste cap. Cineva schimba ingerii ca pe ciorapi. Cine e dobitocul care intra in atatea belele cu iadul de toti isi dau demisia din functie? In fine, nu mai am ce comenta, deja am ajuns in fata salii in care se tine sedinta. Usa mare si alba se deschide la primul contact cu mana mea. Pasesc plin de siguranta in sala mare si alba bineinteles. De ce in Rai tot trebuie sa fie alb? E plicticos...Ma rog, se pare ca nu au venit toti. Ce bucurie acum mai am timp sa ma uit pe pereti aiurea. Dar spre uimirea mea, Marele Intelept a intrat iar portile au fost ferecate in urma lui. M-am uitat o data in stanga si in dreapta. Nu erau prea mult persoane, daca stau sa ma gandesc erau doar vreo zece. Cei mai batrani dintre noi. Nu apuc sa gandesc ceva in plus, ca il vad pe Marele Intelept cum se ridica si incepe sa vorbeasca:
- In nouasprezece ani, am pierdut zece dintre noi. Iar doisprezece si-au dat demisia din functia de inger pazitor al acestei fete. Ultimul trimis, Marcus, in varsta de optzeci de ani, inghtat in forma unui copil de treisprezece ani a murit ieri. De aceea, v-am adunat pe voi, cei mai puternici si totodata cei mai batrani si mai experimentati. Avem nevoie de un inger pazitor pentru aceasta fata, dar care sa poata rezista in aceasta misiune. Nu vreau sa va mai pierd pe nici unul dintre voi. Nu va oblig sa acceptati, dar sper sa se ofere cineva, fiindca nu mai pot sa trimit tineri, mor prea repede.
Nu ii statea in caracter Marelui Intelept sa vorbeasca asa. El era mereu optimist. Si cine e fata asta pana la urma? Pana acum nu am mai avut probleme de genul aceasta. De fapt nu stiu nici persoana care sa schimbe ingerii. Si trebuie sa recunosc am aproape partu mii de ani in slujba de inger. Ma uit din nou spre batranul care statea in picioare in capul mesei, uitandu-se cu speranta la noi. Era batran, cinci mii cinci sute si ceva de ani e o varsta foarte inaintata. Nici nu imi amintesc bine cum a ajuns inger, fiindca ca sa ajungi asa trebuie sa fii lipsit de pacat si avand in vedere faptul ca e inghetat la varsta de saizeci de ani, cam greu sa nu aibe pacate. Eu am ramas la douazeci de ani. Imi amintesc ca am fost omorat de un animal salbatic si fiindca eram a€œcurat” am devenit inger. In fine, era vorba de Marele Intelept, care inca se uita oarecum rugator la cei prezenti, inclusiv la mine. Se pare ca nimeni nu dorea sa riste cu slujba asta. Fara sa imi dau seama, m-am trezit ridicandu-ma in picioare. Acum stateam teapan in fata tuturor cu acceptul pe buze. Am mai cugetat un moment la ceea ce tocmai eram pe cale sa fac. Vreau sa imi asum riscul asta? Nu stiu de ce dar parca mi se va ofilii sufletul daca refuz.
- Accept eu, am spus ferm convins de cuvintele mele.
- Lucius esti sigur? Nu vreau sa patesti nimic. O faci pe proprie raspundere? Nu te obilga nimeni sa stii, spuse batranul calm si oarecum ingrijorat de soarta mea.
- Fac asta pe proprie raspundere.
- Bine atunci. Iata dosarul fetei. Maine vei ajunge pe Pamant. Mai exact in America, New York.
Am luat dosarul in mana si am inceput sa il rasfoiesc. Pe prima pagina erau numele, prenumele si varsta. Miracle Jasmine, in varsta de nouasprezece ani, nascuta pe sase iunie 1990. Fara sa imi dau seama am inceput sa rad ca un nebun. Sase iunie, hai ca e hilar. Si o cheama miracol. Da, chiar un miracol. Mai avea nevoie de un an terminat in cifra sase si era clar de ce mor ingerii in preajma ei. In fine, intorc pagina si raman masca. Wow, va fi amuzant. Cred voi fi intr-o continua lupta sa nu ma indargostesc de fata asta, caci pana la urma inger sau nu e clar ca sunt barbat. Gata, gata citesc mai jos din datele ei pana nu incep sa salivez pe fotografie. Alte informatii: este studenta la jurnalism in anul intai, locuieste in New York pentru studii, singura. Parintii ei stau intr-un orasel mai mic. Lucreaza la o revista pentru adolescente si spera sa ajunga ziarista la The New York Times. E visatoare, jucausa, fana inraita Michael Jackson. A plans cinci zile incotinuu cand a murit, sementioneaza ca a plans mai mult pentru Michael decat pentru bunica ei, iar in memoria lui a tinut neaparat sa ii invete coregrafiile. Bun, deja imi fac cruce. Citesc mai departe si aflu ca are un obicei ciudat de a sta noaptea in copaci si a numara stelele, iar cand nu mai are rabdare incepe sa injure si se intoarce in casa. Astea sunt toate datele care le-am gasit asa ca mai imi arunc o data privirea spre poza ei. Parul lung era roscat, aproape rosu. Iar ochii caprui exprimau inocenta, desi poza era intr-o ipostaza nu prea cuminte. In fine o voi cunoaste personal, maine.
Dimineata. Ma intind lenes. De ce a trebuit sa ma bage in facultatea aia stupida? Am acceptat una din cele mai nebunesti misiuni si ca sa fie si mai dragut, am fost inscris la facultate. Si eu trebuie sa ma abtin sa nu injur...Ce sa zic. In fine, imi iau o camasa alba care o las descheiata la primi nasturi, o cravata care o pun lejer si niste blugi largi, rupti in genunchi. Dap, sunt genul de student tipic al acestei vremi. Imi iau cheile de la apartament si ma duc la minunata-mi universitate de jurnalism. Sincer habar nu am cu ce se mananca chestia asta dar sa zicem ca incerc...
In nici zece minute am ajuns. Sunt fericit ca nu stau departe. Intrat pe poarta, am nimerit intr-o ingramadeala oribila. Fara sa vrea, de mine s-a lovit o fata. Spre uimirea mea era chiar Jasmine. Dar contactul a fost mai mult decat dureros. Cand m-a atins o durere profuna mi-a acaparat intreg corpul. Fiecare bucatica din corp parca mi se macina. Ce naiba? Cum a facut asta? A intors fata spre mine. Nuantele parului si ochii erau fix ca ale mele, numai ca eu nu eram posesorul unei mutrisoare atat de inocente.
- Iarta-ma! spuse pe un ton nevinovat.
- Nu-i nimic...
Vocea imi era putin modificata de la durere, dar am incercat sa schitez un zambet si mi-am intors privirea. Va fii interesant...Si dureros, asta e foarte clar va fi dureros, pentru mine cel putin...