Capitolul 11
Lucifer P.O.V.
-Lucius...
Soapta ei m-a calcat pe nervi. De ce Lucius? Oare o sa ma strige vreodata pe mine cand e in perciol? De ce am impresia ca nu? OK, sunt un nemernic, sadic, nebun, narcisist, ipocrit, arogant Si lista poate continua. Dar fata asta chiar mi-a picat cu tronc. Firar, chiar am ajuns in halul asta, sa tin la o persoana. Nu, asta e imposibil. si am sa mi-o dovedesc mie insumi! Da! Tu, fetito vii cu mien, in iad. Si o sa iti petreci eternitatea servindu-ma.
-Frumoasa floare, prostita de cuvintele unui inger tembel, vino cu mine. Ma poti avea din cap pina in picioare numai pentru tine. Haide, paraseste-ti pamantul infect si alatura-te mie...
Am vrut sa o ating si sa o ridic de jos. Dar si-a ridicat mana tremuranda si mi-a prins incheietura. A reusit sa se ridice in capul oaselor in ciuda fumului gros si toxic din camera. Ochii ii scanteiau puternic si aveau o nuanat ciudata, nici verde, nici caprui. Era inconjurata de o aura ciudata, de culoare verzuie, luminoasa.
- Mai bine mor, deca sa vin cu tine! a urlat aceasta.
Pentru prima data in viata mea am simtit tema. De fapt era mai mult de atat, era chiar groaza. Eram speriat pana in maduva oaselor. Dar, am mai simtit asta o data. Da, imi amintesc sentimentul, vag. Amintirile mele sunt incetosate. M-am ridicat in picioare si Jasmine dupa mine. Inca imi strangea mana. Am simtit durerea cum lua nastere din stransoarea sa, ca mai apoi sa vad picaturi de sange curgand. Erau ale mele. Sangele uman miroase altfel. Era ametita si se clatina pe picioare. Eram sigur ca va lesina.
Da, chiar asa s-a intamplat. Am prins-o. sa fie asta sansa mea sa scap de una din cele mai mari legende? Mi-am concentrat toata forta in palma. Flacari negre mi-au inconjurat bratul. Inca de cand eram inger aveam o afinitate pentru foc, dar acum e mult mai puternica.
-Tu nu esti asa...
Cum adica nu sunt asa? Ce vrea sa spuna? M-am uitat din nou la chipul ei. Nu pot! Nu pot sa o ucid. Am lasat-o jos si am deschis geamurile larg. Se va aerisi si nu va pati nimic. Am aruncat inca o privire spre chipul ei. M-am aplecat ai i-am atins usor buzele cu ale mele. Aveau un gust dulce si..Sange? Cum naiba? M-am indepartat rapid. Nu am facut nimic sa o ranesc.
Mi-am atins gura cu un deget. Era sangele meu... Dar cum? Un gand trecator mi-a captat atentia. sa fie de la blestem? Dar...Dar eu...Eu numai sunt inger. Nu ar trebui sa ma afecteze.
-Ba esti.
-Nu...Nu sunt.
Mi-am desfacut aripile si am sarit pe geam. Nu stiam unde trebuia sa ma duc. De fapt nici nu stiam daca aveam sa ma duc undeva. Zburam deasupra orasului galagios. Era in miezul zilei. Aveam nevoie de intuneric. sa ma intorc in iad nu voiam. M-am indreptat spre padure. Da, acolo aveam sa gasesc ceva liniste. Am prins vitea. O viteza nebuneasca. Era de-a dreptul dureros . Aerul mai avea putin si imi sfasia fata. Dar am ajuns la marginea padurii.
Am aterizat in tufe. Cand eram foarte aproape de sol, nu m-am mai controlat si am ajuns sa ma prabusesc in niste maracini. Mi-au strapuns piele. Hainele imi erau distruse. Am pasit clatinandu-ma printre copaci.
Ce e asta? Ce mi se intampla? O durere de cap m-a lovit din senin. Am inceput sa vad in ceata. M-am sprijinit de un copac. Poate o fi de la rani. Am pierdut ceva sange. Dar ceata s-a transformat intr-un intuneric profund si am cazut.
Cand m-am trezit ma aflam in padure, dar era diferita de cea in care lesinasem. Nu ma mai durea nimic. Dintre copaci a iesit un tip. Abia se mai tinea pe picioare si era ranit. Eram....Eram eu. si eram om.
Din aceiasi parte din care am venit..eu, a aparut inca un barbat. Era batran, cu parul alb, desfacut si cel mai important avea in mana un arc cu sageti. Eu stateam lipit de un copac sangerand. A indreptat arcul spre mine si a tras. In acel moment si eu cel de langa copac si eu cel viu cred am inchis ochii. Cand i-am deschis din nou eram in padurea in care am cazut.
Aceea a fost moartea mea...Dar de ce imi amintesc de ea abia acum? Sunt mii de ani in care nu am stiut nimic si acum toate acele amintiri m-au lovit. Durerea de cap trecuse, acum eram injunghiat de mii de ganduri ascunse atata timp. Dar barbatul acela imi amintea de cineva..Dar oare de cine?
-Nu...
Am pronuntat cuvintele fara sa gandesc. Aceea a fost singura reactie care am putut-o scoate la ivealt. Amadeus...El...El m-a ucis...
Lucifer P.O.V.
-Lucius...
Soapta ei m-a calcat pe nervi. De ce Lucius? Oare o sa ma strige vreodata pe mine cand e in perciol? De ce am impresia ca nu? OK, sunt un nemernic, sadic, nebun, narcisist, ipocrit, arogant Si lista poate continua. Dar fata asta chiar mi-a picat cu tronc. Firar, chiar am ajuns in halul asta, sa tin la o persoana. Nu, asta e imposibil. si am sa mi-o dovedesc mie insumi! Da! Tu, fetito vii cu mien, in iad. Si o sa iti petreci eternitatea servindu-ma.
-Frumoasa floare, prostita de cuvintele unui inger tembel, vino cu mine. Ma poti avea din cap pina in picioare numai pentru tine. Haide, paraseste-ti pamantul infect si alatura-te mie...
Am vrut sa o ating si sa o ridic de jos. Dar si-a ridicat mana tremuranda si mi-a prins incheietura. A reusit sa se ridice in capul oaselor in ciuda fumului gros si toxic din camera. Ochii ii scanteiau puternic si aveau o nuanat ciudata, nici verde, nici caprui. Era inconjurata de o aura ciudata, de culoare verzuie, luminoasa.
- Mai bine mor, deca sa vin cu tine! a urlat aceasta.
Pentru prima data in viata mea am simtit tema. De fapt era mai mult de atat, era chiar groaza. Eram speriat pana in maduva oaselor. Dar, am mai simtit asta o data. Da, imi amintesc sentimentul, vag. Amintirile mele sunt incetosate. M-am ridicat in picioare si Jasmine dupa mine. Inca imi strangea mana. Am simtit durerea cum lua nastere din stransoarea sa, ca mai apoi sa vad picaturi de sange curgand. Erau ale mele. Sangele uman miroase altfel. Era ametita si se clatina pe picioare. Eram sigur ca va lesina.
Da, chiar asa s-a intamplat. Am prins-o. sa fie asta sansa mea sa scap de una din cele mai mari legende? Mi-am concentrat toata forta in palma. Flacari negre mi-au inconjurat bratul. Inca de cand eram inger aveam o afinitate pentru foc, dar acum e mult mai puternica.
-Tu nu esti asa...
Cum adica nu sunt asa? Ce vrea sa spuna? M-am uitat din nou la chipul ei. Nu pot! Nu pot sa o ucid. Am lasat-o jos si am deschis geamurile larg. Se va aerisi si nu va pati nimic. Am aruncat inca o privire spre chipul ei. M-am aplecat ai i-am atins usor buzele cu ale mele. Aveau un gust dulce si..Sange? Cum naiba? M-am indepartat rapid. Nu am facut nimic sa o ranesc.
Mi-am atins gura cu un deget. Era sangele meu... Dar cum? Un gand trecator mi-a captat atentia. sa fie de la blestem? Dar...Dar eu...Eu numai sunt inger. Nu ar trebui sa ma afecteze.
-Ba esti.
-Nu...Nu sunt.
Mi-am desfacut aripile si am sarit pe geam. Nu stiam unde trebuia sa ma duc. De fapt nici nu stiam daca aveam sa ma duc undeva. Zburam deasupra orasului galagios. Era in miezul zilei. Aveam nevoie de intuneric. sa ma intorc in iad nu voiam. M-am indreptat spre padure. Da, acolo aveam sa gasesc ceva liniste. Am prins vitea. O viteza nebuneasca. Era de-a dreptul dureros . Aerul mai avea putin si imi sfasia fata. Dar am ajuns la marginea padurii.
Am aterizat in tufe. Cand eram foarte aproape de sol, nu m-am mai controlat si am ajuns sa ma prabusesc in niste maracini. Mi-au strapuns piele. Hainele imi erau distruse. Am pasit clatinandu-ma printre copaci.
Ce e asta? Ce mi se intampla? O durere de cap m-a lovit din senin. Am inceput sa vad in ceata. M-am sprijinit de un copac. Poate o fi de la rani. Am pierdut ceva sange. Dar ceata s-a transformat intr-un intuneric profund si am cazut.
Cand m-am trezit ma aflam in padure, dar era diferita de cea in care lesinasem. Nu ma mai durea nimic. Dintre copaci a iesit un tip. Abia se mai tinea pe picioare si era ranit. Eram....Eram eu. si eram om.
Din aceiasi parte din care am venit..eu, a aparut inca un barbat. Era batran, cu parul alb, desfacut si cel mai important avea in mana un arc cu sageti. Eu stateam lipit de un copac sangerand. A indreptat arcul spre mine si a tras. In acel moment si eu cel de langa copac si eu cel viu cred am inchis ochii. Cand i-am deschis din nou eram in padurea in care am cazut.
Aceea a fost moartea mea...Dar de ce imi amintesc de ea abia acum? Sunt mii de ani in care nu am stiut nimic si acum toate acele amintiri m-au lovit. Durerea de cap trecuse, acum eram injunghiat de mii de ganduri ascunse atata timp. Dar barbatul acela imi amintea de cineva..Dar oare de cine?
-Nu...
Am pronuntat cuvintele fara sa gandesc. Aceea a fost singura reactie care am putut-o scoate la ivealt. Amadeus...El...El m-a ucis...
Comentarii
Trimiteți un comentariu