Capitolul 10
Lucifer P.O.V
Dulcele gust al terorii. Ah, cat de dor mi-a fost de el! Dar acum, am ocazia sa il savurez din nou. Da, fiinta inferioara, urla, tipa! Oricum nu te aude nimeni, haide, da tot ce poti. Tot ce faci este sa ma distezi pe mine mai tare!
- Asta e iadul meu, nenorocitule! De ce nu vrei sa intelegi? Aici eu conduc! am urlat in timp ce am infipt briceagul in palma sa.
Un nou urlet indurerat mi-a mangaiat auzul. Demential! Haide, muritorule, mai tipa o data, pentru mine... Am adaugat in timp ce ii taiam degetele. Asa...Ce frumos.
Jasmine P.O.V.
Sunetele nu au nici un rost acum, cred. Nimeni si nimic nu a mai reusit sa ma trezeasca. Adancita intr-un somn sec, fara vise, tot ceea ce ma inconjoara pare a fi negru. Dar se pare ca ceva este destul de puternic sa ma scoata din intunecimea ce imi odihnea trupul si mintea. Am deschis ochii incet, cat de incet puteam. M-am ridicat la fel de lent si riscam sa adorm din nou, dar un miros urat m-a facut sa ma trezesc de-a binelea. Putoarea parea sa vina dinspre bucatarie. Mi-am tarat picioarele lenesa.
Duhoarea reusea sa imi intoarca stomacul pe dos. Parca era o mortaciune sau vreun cadavru. In fine, dupa ce scap de sursa voi aerisi bine si va disparea. In bucatarie mirosul era aproape insuportabil. Am aruncat cate o privire in stanga si in dreapta, dar nimic deosebit nu mi-a atras atentia. Asta pana nu m-am uitat in jos, sa vad balta de sange de pe podea. Mi s-a pus un nod in gat, fiindca acel sange trebuia sa vina de undeva. Si da, venea de la corpul lui Mougly, care era spanzurat de lustra, injughiat.
Stiam sigur ca e mort, dar reuseam sa pastrez un sentiment care ma indemna sa cred ca inca traieste. Am luat un scaun si un cutit. M-am urcat pe scaun, cu picioarele inca tremurande si am reusit sa tai sfoara care il sustinea.
Corpul s-a prabusit in balta de sange, iar cativa stropi au ajuns pe mine. Am sarit de pe scaun, aproape impiedicandu-ma si m-am dus sa ii verific pulsul. Dar cand mi-am lipit urechea de pieptul sau, nu am putut auzi nimic. Era rece si fara viata si se afla in bucataria mea. Mi-am amintit toate clipele petrecute impreuna cu el. Da, a fost un nesimtit, un porc si un egoist. M-a jucat pe degete si m-a folosit, dar totusi... Nu merita sa moara! Nu in acest mod! Lacrimi grele mi se scurgeau pe fata in memoria lui. Nu aveam curajul sa deschid ochii si sa ii vad chipul palid.
In timp ce imi varsam durerea, am simtit o hartie in buzunarul camasii sale. M-am oprit din bocit sa vad ce este. Era impaturita de vai de mama ei. Mi-a starnit curiozitatea, asa ca am deschis-o sa vad ce scrie...
Cuvintele acelea au fost ca o lovitura. Va fi ca si cum nu ar fi existat...Adica nimeni nu isi va aminti de el, numai eu si Lucifer, poate si Lucius. Nu se poate! Nimeni nu il va plange? Nimeni nu se va ruga pentru sufletul lui? Nici macar un criminal nu merita asa ceva, iar el, el era un simplu student cu capul sec! De ce? Astfel de lucruri chiar se intampla? Sper sa fie doar un cosmar....
Clipele in care mi-am luat ochii de la el, corpul lui Mougly incepea sa se dezintegreze. Se transforma intr-un fum negru si gros. In cateva momente toata locuinta mea era plina de acea ceata, iar eu simteam ca ma sufoc. Deja nu mai vedeam lucrurile clar, iar respiratul era o actiunea imposibila. Am cazut pe podea cu ochii intredeschisi. Oare o sa mor si eu? Asa?
Dar totusi in acea ceata am putut distinge un corp care se indrepta spre mine. Avea aripi...
- Lucius...
Lucifer P.O.V
Dulcele gust al terorii. Ah, cat de dor mi-a fost de el! Dar acum, am ocazia sa il savurez din nou. Da, fiinta inferioara, urla, tipa! Oricum nu te aude nimeni, haide, da tot ce poti. Tot ce faci este sa ma distezi pe mine mai tare!
- Asta e iadul meu, nenorocitule! De ce nu vrei sa intelegi? Aici eu conduc! am urlat in timp ce am infipt briceagul in palma sa.
Un nou urlet indurerat mi-a mangaiat auzul. Demential! Haide, muritorule, mai tipa o data, pentru mine... Am adaugat in timp ce ii taiam degetele. Asa...Ce frumos.
Jasmine P.O.V.
Sunetele nu au nici un rost acum, cred. Nimeni si nimic nu a mai reusit sa ma trezeasca. Adancita intr-un somn sec, fara vise, tot ceea ce ma inconjoara pare a fi negru. Dar se pare ca ceva este destul de puternic sa ma scoata din intunecimea ce imi odihnea trupul si mintea. Am deschis ochii incet, cat de incet puteam. M-am ridicat la fel de lent si riscam sa adorm din nou, dar un miros urat m-a facut sa ma trezesc de-a binelea. Putoarea parea sa vina dinspre bucatarie. Mi-am tarat picioarele lenesa.
Duhoarea reusea sa imi intoarca stomacul pe dos. Parca era o mortaciune sau vreun cadavru. In fine, dupa ce scap de sursa voi aerisi bine si va disparea. In bucatarie mirosul era aproape insuportabil. Am aruncat cate o privire in stanga si in dreapta, dar nimic deosebit nu mi-a atras atentia. Asta pana nu m-am uitat in jos, sa vad balta de sange de pe podea. Mi s-a pus un nod in gat, fiindca acel sange trebuia sa vina de undeva. Si da, venea de la corpul lui Mougly, care era spanzurat de lustra, injughiat.
Stiam sigur ca e mort, dar reuseam sa pastrez un sentiment care ma indemna sa cred ca inca traieste. Am luat un scaun si un cutit. M-am urcat pe scaun, cu picioarele inca tremurande si am reusit sa tai sfoara care il sustinea.
Corpul s-a prabusit in balta de sange, iar cativa stropi au ajuns pe mine. Am sarit de pe scaun, aproape impiedicandu-ma si m-am dus sa ii verific pulsul. Dar cand mi-am lipit urechea de pieptul sau, nu am putut auzi nimic. Era rece si fara viata si se afla in bucataria mea. Mi-am amintit toate clipele petrecute impreuna cu el. Da, a fost un nesimtit, un porc si un egoist. M-a jucat pe degete si m-a folosit, dar totusi... Nu merita sa moara! Nu in acest mod! Lacrimi grele mi se scurgeau pe fata in memoria lui. Nu aveam curajul sa deschid ochii si sa ii vad chipul palid.
In timp ce imi varsam durerea, am simtit o hartie in buzunarul camasii sale. M-am oprit din bocit sa vad ce este. Era impaturita de vai de mama ei. Mi-a starnit curiozitatea, asa ca am deschis-o sa vad ce scrie...
" Te iubesc...Te vreau...Sunt nebun dupa tine si totusi...Te urasc...Te dispertuiesc...Si vreau sa te omor.
P.S. Nu-ti fa griji pentru el, o data ce a murit va fi ca si cand nu ar fi existat vreodata."
P.S. Nu-ti fa griji pentru el, o data ce a murit va fi ca si cand nu ar fi existat vreodata."
Cuvintele acelea au fost ca o lovitura. Va fi ca si cum nu ar fi existat...Adica nimeni nu isi va aminti de el, numai eu si Lucifer, poate si Lucius. Nu se poate! Nimeni nu il va plange? Nimeni nu se va ruga pentru sufletul lui? Nici macar un criminal nu merita asa ceva, iar el, el era un simplu student cu capul sec! De ce? Astfel de lucruri chiar se intampla? Sper sa fie doar un cosmar....
Clipele in care mi-am luat ochii de la el, corpul lui Mougly incepea sa se dezintegreze. Se transforma intr-un fum negru si gros. In cateva momente toata locuinta mea era plina de acea ceata, iar eu simteam ca ma sufoc. Deja nu mai vedeam lucrurile clar, iar respiratul era o actiunea imposibila. Am cazut pe podea cu ochii intredeschisi. Oare o sa mor si eu? Asa?
Dar totusi in acea ceata am putut distinge un corp care se indrepta spre mine. Avea aripi...
- Lucius...
Comentarii
Trimiteți un comentariu