Capitolul 8
Jasmine`s P.O.V.
Negrul e o culoarea frumoasa, expresiva. Prin negru poti arata suferinta, groaza. Intunericul e doar un derivat obscur, o simpla nuanta seaca ce imi bantuie gandurile. Ingrozitoare. Terifianta. Urata. Si din nou lumina. O lumina slaba, chioara dar care ma aduce din nou cu picioarele pe pamant si incep sa o iau la sanatoasa. Simt teama ce imi invadeaza fiecare celula a corpului, dar nu imi pot da seama de ce imi este frica pana ce nu aud din nou acel ras nebun. Daca ar inceta cred ca as face matanii. E enervant! Si se pare ca cineva m-a auzit si a tacut.
Cerul intunecat, sau orice o fi fost deasupra capului meu a crapat, dezvelind o lumina rosiatica. A inceput sa ploua. M-am oprit o secunda pana sa imi dau seama ce erau picaturile ce imi udau pielea. Am urlat. Un tipat profund ce a umplut tot nimicul ce era acolo. La inceput tot curajul mi-a pierit si nu am indraznit nici sa ridic capul. Dar cred ca mai bine nu il ridicam fiindca ceea ce am vazut a fost groaznic. Sute de trupuri spanzurate atarnau in jos din crapatura, ranite, sangeroase, din ranile lor formandu-se macabra ploaie ce nu inceta.
Un fior rece mi-a trecut pe sira spinarii si am inceput din nou sa alerg spre nimic. Nu stiu de ce dar eram condusa de sentimentul ca in partea in care alergam eu era siguranta. Mda' o simpla iluzie, dar e tot ce aveam.
Dar o data si o data aveam si eu sa obosesc. Si asta s-a si intamplat. M-au lasat picioarele si pur si simplu am cazut in genunchi. Aveam nevoie sa imi trag sufletul, dar o mana rece mi-a atins umarul. Pot sa jur ca daca mai puteam saream doi metri in sus. Am intors capul ingrozita ca sa descopar doar un spatiu gol.
- Nu ma vei gasi acolo papusa, spuse din nou vocea sinistra.
- A...atunci unde? am indreznit sa intreb.
Liniste...Dar in acea liniste apasatoare, prezenta aceea s-a apropiat de mine. Si daca sta ar fi fost tot, dar buzele lui au facut contact cu ale mele. Am fost cuprinsa imediat de un sentiment de grata si m-am smucit pana am reusit sa ma eliberez. Am reusit sa ii vad chipul pe care se intindea un zambet larg, satisfacut. Lucifer! Am inceput sa dau din maini si din picioare intr-o incercare disperata de scpare, dar fara rost. El era deja peste mine, iar eu eram intinsa pe jos.
- Offf, te doresc atat de mult...moarta! Dar inainte de toate, vreau sa fii a mea si doar a mea, spuse in timp ce imi lingea gatul.
La contactul dintre limba lui si pielea mea sentimentul de scarba a devenit mai puterni si credeam ca o sa vomit.
- Acum o sa te am...
Si m-am trezit...In cele din urma m-am trezit in patul meu, multumind ca e doar un vis. Dar m-am uitat in jos, la pijamaua mea sa observ ca era imbibata in sange. Cand am vazut-o creierul mi-a fost invadat din nou de acea groaznica imagine a crapaturii plina cu cadavre sangeroase.
Am luat mobilul de pe nopatiera si am sunat:
- Vino, te rog...
Dupa acestea cuvinte mi-a inchis telefonul si stiu sigur ca a pornit spre mine. Dar minutele in care il asteptam au fost groaznice. Nu am avut curajul sa ma intind pe pat de teama sa nu cad intr-o prapatie, dar nu am vrut nici sa ma ridic, fiindca podeaua nu imi prezenta siguranta. Asa ca am aseptata, ca o statuie pana ce l-am vazut intrand pe geamul care spre norocul tuturor il lasasem deschis.
- Ce s-a intamplat? intreba Lucius in timp ce eu i-am sarit in brate.
Nu am putut sa ma stapanesc si am inceput sa plang in hohote. Lacrimi amare mi se prelingeau pe fata si se intalneau cu petele de sange.
- Nemernicul dracului, spuse acesta printre dinti.
- Multumesc ca ai venit...
M-a strans si ma tare in brate si mi-am permis sa raman acolo plangand.
Comentarii
Trimiteți un comentariu